Povestind despre fotografiile verzi si albastre ar trebui sa spun cate ceva despre oamenii care apar in ele. Iana – Ioris – Tania – Ionut – Inga – doua fete in fuste roz – doamna carunta – un trecator – un cititor. Gata. Ajunge. Aproape de fiecare data am asteptat sa iasa soarele, ca sa-i pozez scaldati in baltoace de lumina, din cap pana in pantofi, dar n-a fost sa fie. Pe cei cinci, pe care ii cunosteam, ii rugasem sa vina in gradina de pe acoperisul unei biblioteci (da, exista si astfel de minunatii, in Varsovia), si viseze cu ochii inchisi (ori deschisi, dupa propria vointa) orice ar fi dorit ei. Balonul rosu era in copac, undeva in Bucuresti, asteptandu-ma pe mine, iar soarele n-a apus dupa poarta (in Brasov) pana n-am apucat sa-l fotografiez. Cum m-am intors cu spatele, a disparut in locul unde mereu se duce atunci cand se lasa noaptea.

Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand Alina Andrei - Asteptand